Povestea din spatele statuii lui Ovidiu

0
In fata Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie din Piata Ovidiu in orasul Constanta se inalta cu fala statuia poetului latin Publius Ovidius Naso, cunoscut de romani sub numele de Ovidiu. Aceasta creatie realizata din bronz spune povestea acestui mare poet, insa foarte putini, din multimea de oameni ce trec zilnic pe langa ea, cunosc cu adevarat istoria lui si motivul pentru care a fost amplasata tocmai aceasta statuie intr-o piata ce poarta numele acestuia. Cine este acest Ovidiu si ce importanta are pentru judetul Constanta, care detine un oras si chiar si o universitate cu numele lui?
 
Publius Ovidius Naso s-a nascut pe 20 martie in anul 43 i. Hr. in orasul Sulmo (Sulmona de azi) din Centrul Italiei, in apropierea Romei, apartinand unei familii nobile, insa cu o avere modesta. Desi tatal sau il indrumase catre studierea retoricii, Ovidiu a realizat ca se simte mai atras de poezie. Cu toate acestea, curand isi incepe o cariera in politica, de care se lasa repede, gasindu-si  linistea si implinirea in creatiile sale lirice. 
 
Operele sale reflectau tendintele vremii, si anume interesul societatii in arta iubirii erotice, de unde a rezultat poema „Ars amandi” (Arta Iubirii) in care sunt prezentate sfaturi si idei in arta seductiei. Totusi, poeziile sale aveau un caracter elegiac, cu o nota de melancolie, nostalgie si tristete in versuri. Prin urmare, poetul a scris si o replica ironica a Artei iubirii, „Remedia amoris” (Remediile iubirii), in care sunt recomandate metode de a scapa de durerea pe care o provoaca iubirea si de urmarile ei nefaste.
 
Astfel, Ovidiu a devenit foarte popular in randul inaltei societati si s-a imprietenit cu foarte multi oameni de soi, fiind chiar si pe placul imparatului Augustus. Dupa moartea competitorului sau, poetul Horatiu, Ovidiu a devenit cel mai apreciat poet roman a literaturii lirice din „perioada de aur” sau „epoca augustana”.
In anul 8 d. Hr., imparatul Augustus decide sa il exileze pe Ovidiu, fara sa astepte o hotarare din partea Senatului, si fara nici o explicatie plauzibila. Peotul urma sa isi petreaca restul vietii la Tomis, pe malul Pontului Euxin (Marea Neagra), intr-o forma de exil mai usoara („relegatio”) in care nu ar fi fost precizat ca este proscris in afara legii, dandu-i-se voie sa isi pastreze si averea. Imparatul Augustus ar fi ascuns adevaratul motiv al exilarii poetului sub pretextul ca operele sale despre seductie (in mod deosebit poemul „Ars amandi”) instigau familiile la desfrau si dezbinare, insa aceasta ipoteza era cel putin dubioasa pentru ca au fost scrise si publicate cu 10 ani in urma. Asadar, adevaratul motivul pentru care imparatul Augustus a luat aceasta hotarare a ramas pe veci un mister, chiar si pentru Ovidiu insusi, desi ar fi avut unele banuieli.
 
Deoarece operele sale lirice au avut un mare impact de-a lungul vremii, un tanar sculptor italian, pe nume Ettore Ferrari, a fost inspirat sa creeze, in 1887, o sculptura din bronz , infatisandu-l pe mare poet Ovidiu intr-o ipostaza trista si meditativa, potrivita starii lui generale de dupa exil. Aceasta sculptura a fost montata cu fata spre nord pe un soclu de marmura alba pe care este inscriptionat in limba latina un text din una dintre ultimele sale opere scrise in exil, „Tristia” (Tristele):
 
     „Sub astă piatră zace Ovidiu cântărețul

Iubirilor gingașe răpus de al său talent.O, tu ce treci pe aicea și dacă ai iubit vreodatăTe roagă pentru dânsul sa-i fie somnul lin.”

 
Intre anii 1916-1918, in timpul ocupatiei Germano-Bulgare, statuia a fost data jos de pe soclu de catre armata bulgara cu intentia de a fi luata ca prada de razboi, insa armata germana a impiedicat acest lucru, statuia fiind depozitata pana la revenirea stapanirii romanesti.
Dupa construirea Palatului Primariei (Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie de azi), in 1921, statuia a fost mutata in pozitia actuala. In anul 1925, Ettore Ferrari a realizat o replica fidela a statuii care a fost montata in Sulmona, orasul natal al poetului.

About Author

Presa din Constanța

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: